„Cum a fost? Cum a fost?”
Întrebările acestea m-au întâmpinat la întoarcere. Aș putea spune că provin din interesul oamenilor pentru well-being, dar bănuiesc că a fost mai mult de atât. Tema celei de-a 17-a ediții a Școlii de Vară de Psihoterapie Pozitivă a fost una care fascinează multe persoane, și anume INsight – tehnici jungiene de psihoterapie. Și cei laici în ale psihologiei caută intuitiv să-și înțeleagă interiorul prin intermediul mai multor căi pe lângă cea banală de analiză a conținutului cognitiv conștient.
Păi și cum a fost?
Precum călătoria eroului. Ne-am adunat cu scopul de a îndeplini o sarcină, am întâmpinat capcane, am adunat prieteni și resurse și, în final, ne-am întors schimbați, cu amintiri dragi într-un buzunar și un arhetip în celălalt. Voi descrie zilele separat, cu mențiunea că am fost împărțiți în două grupe, deci jumătate dintre noi a avut o ordine diferită a facilitatorilor.
În prima zi, am gustat din materialul inconștient în cadrul hipnozelor ținute de Liana Don, în încercarea de a ne reconcilia copiii interiori lezați. Dacă ai crezut că ești cu toate conflictele aranjate, imersiunea în conținutul legat de copiii interiori, complexe și stilurile de iubire a fost prima ocazie de a-ți demonstra contrariul. Este mereu interesant să auzi experiențele din hipnoză, până unde au reușit să ajungă înainte de a lua somn, cum arătau copiii interiori, cât de detaliat au vizualizat situația. Poate că te întrebi care este cauza diferențelor, sau ți-ai dori să benficiezi de mai mult, însă nicio călătorie a eroului nu este la fel pentru toată lumea.
Ne-au fost prezentate atât structura complexă a arhetipurilor, cât și stadiile alchimiei interioare. Ne-am desenat persona, ego, umbra, anima și animus și, „îmbrăcați” în ele, am purtat conversații despre ce vedem – un exercițiu puternic de a scoate la suprafață ceea ce ție nu îți e imediat accesibil. Fă permeabil impermeabilul, cum spunea Liana, și vei ști că e bine atunci când cu același sistem intern, te vei simți diferit.
Deja din a doua zi au apărut micile coincidențe pentru grupul de participanți. Animale în locuri în care nu ar trebui să fie, legături din trecut, vise tulburătoare. Gabi Hum ne-a întrebat despre acestea la sfârșit de școală de vară și pentru mulți a fost o surpriză să le constate.
Aprofundarea materialului jungian împreună cu Arno Remmers ne-a ajutat să înțelegem tehnicile asociative și analiza viselor. Am rămas și cu ideea de joc și blândețe față de proces. Nu intrăm cu bocancul în casa internă a omului, ci împreună cu invitații aducem culorile și expresivitatea liberă prin desen, ca mici ajutoare în analiza discursului. Ca niște mici artiști, lăsăm culoarea să ne vorbească.
Interpretarea viselor pe cele 3 dimensiuni (obiect, subiectiv și relațional) a rămas ca un kit util în buzunarul nostru. Dar deja pe la sfârșit, grupul fremăta, căci ne aștepta un concert surpriză (nu tocmai). Ada Milea ne-a încântat cu un concert antrenant, în care ne-a purtat pe ulițele lui Creangă și pățăniile doamnei Chirița. Cu obrajii în durere de la atâta râs am încheiat ziua fiecare cu o resursă de umor activată în inimile noastre.
În a treia zi, Oana Bodor ne-a reamintit să ne uităm și la ce ignorăm de obicei, și anume arhetipul tatălui. Tatăl care setează alegerea partenerilor romantici, relația cu autoritatea, anima și animus, în final formarea identității. Contemplarea relației cu tatăl, avută la umbră în căldura copleșitoare de lună de vară, a adus la suprafață amintirile fericite, dar și nemulțumirile care au rămas nespuse, așteptările (ne)împlinite. Discuțiile despre imaginea paternă, găsită în numeroasel mituri, au completat cele obișnuite despre imaginea internalizată a mamei. „Tatăl nostru care ești în ceruri..”
În ultima zi de ateliere, Olga Lytvynenko ne-a transmis speranța transformării interne. Se poate, prin accesarea informațiilor din afara experienței personale, a inconștientului colectiv (sau un alt termen ce pare a fi potrivit, a inteligenței colective), prin arhetipuri. Mai departe, am parcurs în grupuri, pașii de lucru cu simbolurile, care se pot arăta pe baza unei imagini, a unui simptom, ori în vis. Olga ne-a rugat să alegem o imagine, dar mai degrabă imaginea ne-a ales pe noi, iar de acolo o energie a răsărit, semn că un material relevant a fost adus la suprafață.
Seara am avut, bineînțeles, focul de tabără, pentru a marca sfârșitul scolii de vară, în cântec. Fiecare a privit focul cu „ochelarii” sufletului, unii au pus pe foc ceea ce au vrut să lase în urmă sau au conjugat ceea ce doreau să se aprindă în interior.
La final, Gabi Hum ne-a adunat pentru o ultimă discuție de încheiere și un joc de integrare. Îmbrățisările între colegi au fost dulci-amărui… și sperăm că cea între Self și Ego a fost cu un pas mai aproape
Articol scris de Melania MOLDOVAN