Oana Raluca CUEȘDEANU
Psihoterapeut Pozitivist Autonom & Trainer pentru Cursurile de Bază de Psihoterapie Pozitivă
Amintește-ți că ești muritor.
Iulius Cezar
Fie că am pornit la drum cu mecanisme de apărare imature, având alături negarea, sau cu defense cu accente nevrotice cuprinse de raționalizări sau chiar parfumate de umorul matur, la școala de vară de anul acesta, ne-am așezat foarte rapid față în față cu întrebări curajoase, cărora, fără a fi într-un cadru protectiv, ne vine greu să îndrăznim a le răspunde.
Dacă la debut de școală încă pășeam alături de iluzia nemuririi, activitățile pe grupuri mici, discuțiile libere în grup, armonizate de concepte teoretice concret structurate – toate ne-au introdus rând pe rând spre profunzimile conturate între conflicte interioare și chiar conflicte de bază: La ce vârstă ai început să trăiești? Ce problemă te-a înstrăinat de tine însuți? Faci dragoste cu viața ta? Ce îți dorești până la moarte? Vrei să fi nemuritor? Cât costă o oră din timpul tău? Cât din timpul unei zile trăiești? Ce simți gândindu-te la propria ta moarte?
Întreaga săptămână ne-am perindat între trei teme majore:
- doliul complicat
- teama de moartea proprie
- suicidul
Temele creative sugerate de formatori ne-au oferit momente de introspecție la fiecare pas : Silence steps, trezitul cu ceasul deșteptător setat la ore diferite care să ne ajute să trecem în revistă „ce trăim frumos aici și acum?”, Bucket list sau copacul golaș care „s-a trezit” îmbrăcat de gândurile de final de zi, „testamentul afectiv” sau Post Self-ul cu încercarea de a te poziționa metaforic în mintea celor pe care îi lași în urmă; „cum rămân în mintea celorlalți?” – toate aceste exerciții ne-au „încălzit” pentru tema grea pe care am avut-o de prelucrat timp de o săptămână.
Am pus în scenă „Moartea” prin personaje cu siluete asiatice, timp în care vântul domolit de apăsarea scenografică a fost martor al unor „Art -Piese la Cota 1000”. Capacitățile noastre primare și secundare și-au intrat în rol și au lăsat să iasă la lumină actori autentici, doritori de a ancora în sens momentul prezent: Everybody dies but not everybody lives.
Timpul a căpătat valențe cosmogonice în prezentările formatorilor noștri, pendulând între ființă și neființă, având ca repere nevoile bazale ale personalității, nevoi care integrează arta fiecăruia de a dăinui, de a deveni și a pierde. Înzestrat cu pigmenți ai geneticii, dimensiunile model și grafice educaționale, fiecare om își construiește propria lume, poziționându-se pe sine însuși, dar nu în sens narcisic, în centrul existenței sale. Dozarea priorităților personale, temporale și energetice, rămân ancorate de conflictul interior ilustrat de inevitabilul finitudinii.
Imaginează-ți cum o să fii la 80 de ani… Scurgerea timpului, am concluzionat noi, că este o condiție necesară vieții, iar teama de moarte este teama de viață netrăită, căci atunci când îți este frică este ca și cum ai muri clipă de clipă, iar „singura boala care duce spre moarte este chiar EA, viața”.
În perioada 26 iunie – 1 iulie 2017, a avut loc cea de a X-a ediție a Școlii de vară de Psihoterapie Pozitivă – cu tema Despre moarte și muritori. Evenimentul s-a derulat la Pensiunea ART 1000 – Valea Drăganului (Lunca Vișagului, Poieni, jud. Cluj, România).