În fiecare an aștept cu nerăbdare Școala de Vară de Psihoterapie Pozitivă pentru tematica propusă, ce îmi stârnește curiozitatea de a afla cât mai multe, și pentru bucuria revederii cu oameni frumoși și dragi.
Anul acesta ne-a învățat că ne putem adapta condițiilor de carantină (noroc cu tehnologia avansată și cu internetul) și la fiecare sesiune online cu toții ne-am conectat, ne-am conținut și ne-am susținut atât de natural și de firesc, încât am avut senzația că totul se petrece la mine acasă.
Tema pe care am abordat-o anul acesta a fost despre tulburările de personalitate.
Gabriela HUM ne-a vorbit despre personalitate din trei perspective: psihologie clinică, psihiatrie și psihodinamică și cum putem combina o evaluare după modelul „big five” cu abordarea psihodinamică, în așa fel încât să ne ușureze diagnosticarea personalității și să clarifice obiectivele terapiei. De asemenea, elementul important pe care îl evidențiază această abordare este scoaterea în evidență a resurselor clientului/pacientului.
De la Arno REMMERS am învățat să nu uităm de persoană, în momentul în care urmărim criteriile de diagnostic. În spatele fiecărui client\pacient sunt nevoi pe care le au sau le-au avut. Am aflat despre importanța relației terapeutice, precum și despre modul în care propriile noastre emoții, acțiuni și relații ne pot ajuta să ne înțelegem mai bine clientul/pacientul. Să fim atenți la contratransfer. Nu în ultimul rând, să avem în vedere mereu independența clientului/pacientului și cum anume se va descurca acesta după terapie.
- „Terapeuții muncesc din greu să devină inutili.”
- „Acțiunile pe care le faci zilnic duc la gustul vieții tale.”
- „Cine este în disconfort este gata de efort.”
- „Copilul este copacul, iar familia este vremea.”
- „Oamenii de carieră sunt fugiți de acasă.”
- „Fiecare familie are o oaie neagră și dacă nu știi cine este, atunci tu ești oaia neagră.”
- „Relația este ca un pod la care fiecare contribuie cu ceva pentru a se putea întâlni la mijloc.”
…sunt doar câteva din metaforele pe care ni le-a împărtășit Cristian PETRESCU, în „dulcele grai moldovenesc”. Metaforele, povestirile și umorul întăresc relația terapeutică și reduc din rezistența pe care un client/pacient o are în fața descoperirii și/sau a schimbării.
Dr. Susanne SCHLÜTER-MÜLLER ne-a explicat de ce este important un diagnostic al tulburărilor de personalitate pus cât mai timpuriu, în special în cazul tulburării de personalitate borderline. Ne-a vorbit despre importanța implicării familiei în toate stadiile intervenției atunci când lucrăm cu adolescenții. Ne-a prezentat tratamentul AIT (Adolescent Identity Therapy), cu stadiile de intervenție, importanța încheierii unui contract cât mai specific pentru definirea limitelor pe care clientul/pacientul să le respecte. Concluzia pe care eu am tras-o este că: Tulburările de personalitate pot fi privite ca o formă de unicitate și nu ca o formă de boală.
Am dovedit că suntem flexibili și ne-am adaptat cu ușurință condițiilor și tehnologiei, „în ciuda covizilor umblători”. Sentimentul cu care plec este de apartenență la o comunitate unită în care mă regăsesc de fiecare dată când ne vedem, ne auzim sau ne scriem. „Facem parte dintr-o tradiție ce se întinde în timp nu doar până la înaintașii noștri imediați din psihoterapie, începând cu Freud și Jung și toți înaintașii lor – Nietzsche, Schopenhauer, Kierkegaard – ci chiar până la Isus, Buddha, Platon, Socrate, Galen, Hipocrate și toți ceilalți mari lideri religioși, filozofi și medici care au alinat, de la începutul timpurilor, disperarea umană.” – Irvin D. Yalom.
Articol scris de Loredana VRĂBIESCU, psihoterapeut sub supervizare
Foto: Simon Berger