Cum am defini Școala de Vară?
Școală… și Vară…
Două cuvinte care, aparent, nu au nimic în comun. Și totuși…
Când rostesc cuvântul școală, îmi vine în minte originea greacă a acestui cuvânt – cu un sens care contrastează uimitor cu accepția actuală – „ocupație în timpul liber”!
Când rostesc cuvântul vară, simt cum puterea timpului se oglindește în lumina soarelui!
Școala de vară – (ano)timp împletit cu trăiri, cu gânduri, cu sensuri existențiale, cu temeri de-ale noastre, cu vise, cu speranțe.
A fi în „școala de vară” este un miracol și o provocare, în același timp. Aici timpul se oprește (cel puțin, aceasta este senzația pe care eu o trăiesc). Se oprește pentru a permite ca oameni din diferite zări să se întâlnească. Oameni care vin în călătoria lor cu bagaje în care pun experiențe de viață, trăiri și emoții, dornici să le împărtășească și altora. Oameni pentru care simplitatea zace în natura firii. Intersectarea cu ei aduce valoare, iar faptul că suntem diferiți prin cultură, credință, naționalitate etc., scoate în evidență puterea ce zace în interiorul fiecărei ființe umane.
Mă consider binecuvîntată că am avut ocazia să fiu în școlile de vară. Sentimentul că ești acceptat(ă) așa cum ești, că ești apreciat(ă) și valorizat(ă) pentru ceea ce ești, este intens. Apartenență și Mirare! Și cea mai puternică trăire pentru mine, este faptul că, la fiecare școală de vară, găsești „Familia”. „Familia” care te primește cu dor și drag la fiecare revenire „acasă” (- a se citi școala de vară), care te așteaptă și învăluie cu acceptare.
De câte ori mă întorc de la școlile de vară de Psihoterapie Pozitivă, sunt întrebată unde am fost, de unde vin, pentru că iradiez pace interioară, seninătate. Da, chiar așa mi se spune! Chiar dacă experiențele pe care le împărtășim aici sunt intense și, de multe ori, emoții puternice îți dau senzația că te scurgi, „familia” este cea care te cuprinde în brațe, îți dă voie să fii.
Spuneam mai sus că, senzația pe care o experimentez la școlile de vară, este că timpul se oprește. Cineva drag sufletului meu îmi spunea, deunăzi, că nu mai înțelege timpul, că nu mai știe cum este cu timpul ăsta, răspunzându-și imediat că, de fapt, timpul este o invenție a oamenilor. Poate că are dreptate: timpul să fie o invenție a oamenilor pentru a ne ține departe de a fi ceea ce suntem noi!? Cum este, oare, să dăm libertate timpului?
Senzația pe care o trăiesc la această „ocupație a timpului liber de vară” este că experimentez atemporalitatea. Dar această atemporalitate, pentru mine, este eliberatoare de tensiuni, de frici, de îndoieli… și îmi aduce câștig… în experiență!
La prima școală de vară, am participat cu multă curiozitate: oare ce o fi , cum o fi, m-oi descurca…? Și întrebările au curs, în mintea mea. Atât a fost… până am ajuns la prima „ocupație în timp liber de vară”. Sentimentul cel mai puternic pe care l-am experimentat atunci a fost acela de apartenență la o mare familie și că de această mare familie aveau grijă persoane iubitoare. Faptul de a fi acceptat(ă) așa cum sunt, m-a determinat să revin. Pe lângă experiențele pe care le împărtășim aici, a fi tu așa cum ești este marele câștig.
Octavian Paler în „Caminante” spunea: „Înţelepţii hinduşi pretind că există patru anotimpuri în viaţă. Unul pentru a studia şi a descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Şi, în sfîrşit, al patrulea, în care eliberat de inhibiţii şi de obsesii devii un fel de călător fără bagaje.”
Aș putea spune că Școala de Vară cuprinde toate cele patru anotimpuri (citându-l pe O. Paler). Și, participând la această „ocupație în timpul liber al verii” devii un „caminante”, adică un călător care se redescoperă pe sine… participă la o călătorie spre adevărurile sale… Aș mai adăuga că, acest caminante al școlii de vară este însoțit de voie bună, bucurie, glume, atmosferă dinamică și bună-dispoziție la care contribuie toți cei prezenți (copii, gazde, parteneri de viață, localnici)… și măreția naturii: munți, văi, păduri, fructe, târnoave, flori de mină, căderi de apă, peșteri…
Tot în „Caminante”, Octavian Paler scria că „Există călătorii care nu se termină niciodată”.
Dacă ar fi să dau o definiție Școlii de Vară de Psihoterapie Pozitivă, aș afirma că este o călătorie care nu se termină niciodată.
Și așa a început povestea Școlii de Vară!
Material scris de Psih. Dora-Luciana PRISĂCARU