Dacă vreodată aveți ocazia să întrebați un psihoterapeut pozitivist ce face la sfârșit de iunie, vă va spune cu siguranță: mă duc la școala de vara!
Căci da, este o tradiție: în fiecare an în ultima săptămână din iunie, petrecem șapte zile împreună, aprofundând o temă setată cu un an înainte. Tema de anul acesta a fost: Sacru și Profan – înțelegerea sexualității în psihoterapie; doar nu întâmplător, ediția de anul acesta a împlinit 18 ani. Locul ales parcă anunța un preview al temelor ce urmau să fie discutate: o clădire construită în 1907 pentru împăratul Franz Joseph și împărăteasa Sissi, a căror poveste de iubire a fost una complexă marcată de diferite contraste
Săptămâna ne-a fost ghidată de către trainerii din comunitatea noastră, fiecare tema a workshopurilor s-a împletit cu cealaltă, astfel că, marea umbrelă a sexualității a fost privită din mai multe perspective: așa cum adesea o întâlnim în procesul terapeutic. Deschiderea cu Gabi HUM a fost despre dimensiunile sexualității, iar invitația a fost să privim sexualitatea ca pe un teritoriu interior, nu doar un subiect profesional, să privim acel spațiu pe care îl purtăm cu noi ca oameni și ca terapeuți, să privim ceea ce se întâmplă în interiorul nostru atunci când un client ne duce într-o altă zonă decât cea naturală nouă. Să privim care sunt acele valori personale care se reflectă în modul în care privim sexualitatea, ce subiecte legate de sexualitate ne provoacă disconfort, rușine sau confuzie și care sunt acele resurse personale care ne pot ajuta în a aborda sexualitatea cu deschidere și empatie. Întrebări la care nu reflectăm de obicei, știm foarte clar sau ne este mai ușor să verbalizăm ceea ce ne rușinează și ne provoacă disconfort, însă cine și-ar fi pus problema de resurse în sexualitate?
Ziua 2 a continuat sub ghidajul Lianei DON, spre înțelegerea atracției, a pulsiunii și a pasiunii: Pasiunea și pulsiunea în Amor și Eros ca seducție și surpriză .
Despre cum se structurează dorința și apare dispoziția cea care conduce spre sexualitate, îndrăgostire și iubire. Adesea ne întrebăm de ce ne îndrăgostim de anumite persoane și nu de altele, ce tipuri de iubire am trăit sau ne-am dorit să trăim, care a fost prima poveste de iubire care ne-a marcat și ne reprezintă? O poveste de iubire ca a lui Bonnie și Clyde? Romeo și Julieta? Ana Karenina și contele Vronski? Care a fost influența acestei povești asupra tiparului personal de iubire?
Am vorbit despre Eros, care nu este nici amor, nici afecțiune, nici atașament, este ceva mai profund, mai misterios, din inconștientul personal, este acea atracție care ne determină să facem alegeri după principii kinestezice : după miros, tactil-atingeri, sărut, mișcare /apropiere – dans, până să ne dezvăluim din identitate celuilalt.
Amor ne conduce spre atașament, confort, siguranță, calm și angajament pe termen lung.
A fost important să facem diferența dintre sexualitate, îndrăgostire și iubire , căci adesea tindem să le confundăm, sau să emitem o singură definiție care să le descrie pe toate. N-am fost învățați să le privim separat și observ cu uimire, acum la vârsta maturității, cât de dificil este uneori nu doar să le definești, dar să le și ordonezi în funcție de nevoile pe care le avem într-o relație. Apoi despre cum facem distincția între dorință și nevoie, cum puterea încurcă, de fapt, iubirea.
Jung spunea că: „Nu poți atinge sufletul celuilalt dacă ți-e teamă de sufletul tău” și ne confruntăm de-a lungul vieții noastre cu refuzul de a ne întâlni cu dorința, din diverse răni pe care le avem, din diverse frici sau alte motive – și totuși, merită să ne întrebăm: unde am învățat să ne fie frică de această parte din noi?
O alta temă explorată pe durata acestei săptămâni a fost cea de Transfer și Contratransfer Erotic. Arno REMMERS a fost cel care ne-a ghidat spre acest fenomen care se întâmplă în relația terapeutică, atunci când clienții proiectează diverse experiențe trecute și tipare pe terapeut. Rolul nostru ca terapeuți nu este să interpretam acest transfer, ci să explorăm ce se întâmplă „aici și acum”, în funcție de nevoia de apropiere/distanțare a clientului, a încrederii și a limitelor, pentru a restaura echilibrul între cele patru dimensiuni ale conflictului: corp/sexualitate, muncă/realizări, contact/relații și viitor/sens. Explorarea cuprinde înțelegerea a căror emoții, acțiuni, persoane, dorințe sau frici sunt transferate de către client, și care sunt acele capacități pe care clientul le vede în noi, ce așteaptă în relație cu noi și adesea în relație cu ceilalți? Întorcându-ne spre noi înșine, invitația a fost de a reflecta ce emoții sau reacții corporale adesea clienții activează în noi, ce gândim sau facem diferit față de obicei, care sunt fanteziile, dorințele sau fricile vizavi de această persoană și de noi înșine? Contratransferul trebuie folosit într-un mod conștient și constructiv, ca un indicator al unui conflict care este activat.
Ovidiu DAMIAN a continuat cu explorarea Sexualității din perspectiva Psihoterapiei Pozitive , despre ce înseamnă educația sexuală, cum abordăm această temă în funcție de etapele de vârstă, cum abordăm sexualitatea la persoanele cu dizabilități.
Sexualitatea începe cu socializarea, este un limbaj pe care îl învățăm și îl dezvoltăm, să ne învățăm copiii și să-i învățăm pe ceilalți despre ce înseamnă public și privat, relații potrivite și relații nepotrivite, ce înseamnă o atingere potrivită și o atingere nepotrivită. Cel mai important este că, înainte de a începe o conversație pe tema sexualității, trebuie să ne asigurăm că ne cunoaștem propriile valori și credințe despre sexualitate, că ne cunoaștem propriile limite ale intimității.
Despre sexualitate nu se vorbește o dată și gata, în special cu copii și adolescenții, acesta este un proces, temele trebuie reluate și discutate, iar atunci când nu știm ce să răspundem, spunem asta și continuăm să explorăm tema respectivă cu deschidere și curiozitate. Noi adulții suntem cei care trebuie să ne responsabilizăm în a pune întrebări copiilor, în a pronunța ceea ce devine greu de pronunțat (la fel și în procesul terapeutic) .
Perspectiva nouă, cel puțin pentru mine a fost cea adusă în workshop-ul susținut de către Raluca URȘICA, despre Poliamorie – terapia de cuplu în trei sau mai mulți și am rămas uimită de diversitatea relațiilor romantice, despre cum în Poliamorie există reguli clare, comunicare, acorduri și respect reciproc, că nu implică mai mult sex (nu despre asta este vorba, contrar percepției colective), că există o diferență majoră între relațiile deschise și cele de poliamorie. S-a vorbit despre gelozie, acel „demon al zilelor noastre” și cât de complexă este de fapt această emoție, ca poate fi o emoție protectoare, dar poate și distorsiona percepția și alimenta posesivitatea sau controlul. În mod din nou surprinzător, există un termen care exprimă opusul geloziei, și anume: Compersia – cea care reflectă ambundența emoțională decât lipsa acesteia, este capacitatea de a te bucura de bucuria persoanei pe care o iubești. Aici a fost un teritoriu care ne-a dat „cu virgulă”, căci putem să ne bucurăm cu ușurință de bucuria copilului nostru, a unui prieten, dar de bucuria partenerei/partenerului nostru? Mai ales în context sexual? Greu de atins… ei bine, în relațiile poliamoroase, există această bucurie la un nivel autentic și foarte asumat.
Ce înseamnă prezență terapeutică în sfera sexualității?
Înseamnă a accepta adevăruri multiple cu compasiune, a fi tolerant față de complexitatea relațională și de a accepta ambiguitatea fără a ne grăbi să găsim o soluție și să identificăm transferul și contratransferul .
Am lăsat la final surpriza săptămânii: o prelegere susținută de către Sandu STERMIN, un veșnic explorator, despre Povestea Penisului din perspectiva evoluționistă – un titlu la care am chicotit și râs ca niște adolescenți la ora de dirigenție când ni se vorbea despre sex. A fost o prelegere ca o poveste, așa cum este fiecare discurs a lui Sandu, o poveste cu multe informații din lumea animalelor și a păsărilor, despre evoluția penisului, despre modul în care sunt aleși partenerii, despre cum fac sex și cum simt sau nu plăcere și, că spre deosebire de noi oamenii, animalele știu foarte bine să pună limite. Așa că, dacă vreodată veți vedea o broască lângă apă și nu în apă, nu vă băgați! E doar femela care încearcă să scape de partenerul ei.
Sper că prin informațiile colectate de cei 86 de colegi în timpul acestei săptămâni, să fie transmise mai departe celor din comunitate sub forma în care clienții noștri au nevoie!
Articol scris de Diana POP