A treia ediție a Școlii de Iarnă de Psihoterapie Pozitivă și-a propus ceva cu adevărat îndrăzneț și anume să aducă lumină asupra unei părți a psihicului care se ascunde cu măiestrie de partea conștientă și are propriul său limbaj și logică. Ea este un fel de Sudoku pentru mintea conștientă.
Prima seară l-a avut ca invitat pe Arno Remmers, care deja nu mai are nevoie de prezentare. Și în acest an, Arno a deschis tolba sa de instrumente și ne-a provocat, de această dată, să privim mai atent persoana din fața noastră și să o vedem din prisma stilului său de personalitate și nu a tulburării. Arno și-a propus să explorăm limbajul subconștient al simptomelor în relații. Pe parcursul îndelungatei sale experiențe, Arno a observat că oameni diferiți cu stiluri diferite au conflicte diferite într-o situație, iar simptomele de care suferă sunt legate foarte des de stilul de personalitate, ei fiind vulnerabili într-o arie specifică. În manualul „Psihoterapia psihodinamică pozitivă”, Udo Boessmann și Arno Remmers descriu pe larg criteriile de determinare a stilului de personalitate și a predispoziției nevrotice. În partea practică, am explorat în profunzime simptomele cu care se prezintă clienții la cabinet și legătura acestora cu stilul lor de personalitate.
Profesorul Johannes Ehrenthal din cadrul Universității din Heidelberg, Germania, a fost invitatul din cea de a doua seară a Școlii de Iarnă. Împreună cu acesta ne-am reamintit modelele de funcționare a personalității și am trecut în revistă trei modele de abordare a gradului de funcționare a personalității, respectiv DSM-5, ICD-11 și OPD-2 (Diagnostic Psihodinamic Operaționalizat). Accentul a fost pus pe modul de lucru introdus de Grupul de lucru OPD, o atenție sporită fiind acordată tiparelor relaționale, pe identificarea și încadrarea simptomelor și a limitărilor personale ale clientului fie ca fiind legate de conflict, fie de structură. Scopul terapiei și planul de intervenție este diferit, în funcție de nivelul la care lucrăm. În ultima parte a serii, am avut ocazia să observăm cum putem aplica teoria OPD în practică, abordând două studii de caz. Activitatea online a prof. Ehrenthal a fost supervizată îndeaproape de fiul său, acesta fiind foarte interesat de ecranul la care se uita tatăl său (😊).
Deja puțin mai conștienți cu privire la tema noastră, am plonjat împreună cu dr. Pavel Frolov, din Rusia, psihiatru, psihoterapeut și Master Trainer în Psihoterapie Pozitivă și Transculturală, direct în Contratransfer, în cea de a treia seară. Pavel înțelege contratransferul ca o ușă deschisă, iar seara petrecută împreună a fost o ocazie să observăm evoluția contratransferului de la o „Cenusăreasă a psihanalizei la o Prințesă psihanalitică“. Am discutat despre contratransferul pozitiv și negativ, dar și despre „Catotransfer“ (😊), Pavel fiind un mare iubitor de pisici. De asemenea, prin exercițiul propus am reușit să observăm contratransferul în interacțiunea 1 la 1. Pentru Pavel, psihoterapia este o artă, iar eu aș completa: este arta de a fi prezent în aici și acum, cu propria persoană și cu clientul din fața ta. Această prezență ne dă ocazia să simțim imediat o parte a logicii non-lineare a inconștientului în acțiune și ne oferă informații valoroase.
Prof. dr. Augustin Cambosie, psiholog clinician principal și Formator-Supervizor în psihoterapie psihanalitică, Membru direct al EFPP (European Federation of Psychoanalitic Psychotherapies), membru în Consiliul de Conducere al Federației Române de Psihoterapie, ne-a încântat pentru al doilea an consecutiv cu prezența sa la Școala de Iarnă, fiind cel cu care „iarna s-a încheiat“. Sperăm să îl avem printre noi și fizic la următoarele evenimente organizate de Asociația de Psihoterapie Pozitivă. Augustin a recreat atmosfera specifică psihanalizei, hipnotizându-ne cu vocea sa și permițându-ne să aruncăm o privire în lumea ei fascinantă. Am discutat despre transfer și contratransfer, despre analiza personală și scopul acesteia (să poți să-ți cunoști cât mai bine inconștientul personal) și am descoperit complexitatea procesului de formare a analistului, în care dorința analistului joacă un rol vital. În ceea ce privește logica non-lineară a inconștientului, Augustin, ca psihanalist, vede simptomul ca un strigăt de SOS al inconștientului persoanei, formulat într-o limbă necunoscută atât lui, cât și terapeutului. Scopul terapiei este acompanierea clientului în procesul de învățare a limbii propriului său inconștient, pentru a putea dialoga cu acesta și a-l transforma din inamic într-un prieten. Și din nou ni s-a confirmat faptul că psihoterapia este atât știință, cât și artă.
Împreună cu invitații noștri, însoțiți și ghidați de aceștia, am explorat și ne-am apropiat de inconștient, am învățat să ascultăm dincolo de cuvinte și să auzim cu alte părți din noi. Ne-am bucurat să revedem prieteni vechi și să cunoaștem persoane noi. Ne-am liniștit să aflăm că vorbim cu toții aceeași limbă, chiar dacă uneori cuvintele sună diferit. Și simt că am făcut cu toții un pas mai aproape de prietenul nostru, inconștientul.
Articol scris de Cristina ORMENIȘAN