Prima săptămână a lunii februarie ne-a adus împreună la o Școală de Iarnă altfel – online – din colțuri diferite ale țării sau ale lumii. Din Constanța în Baia Mare, din Iași în Craiova, din Brașov în Târgu Mureș, din Cluj în Polonia și UK.
Tema acestui an a fost una de interes în munca noastră, a psihoterapeuților, și s-a creionat pe parcursul celorlalte evenimente organizate de Asociația PPT: Ruptură și Reparare – diferite abordări în terapia de familie și cuplu. Pe parcursul a cinci după-amiezi, a fost abordată terapia de cuplu și familie din mai multe perspective, ale altor școli de terapie, cu traineri din România, SUA, Polonia și Germania.
Prima zi a fost facilitată de Irina ȘTEFĂNESCU care ne-a introdus în lumea magică a sociodramei. În partea de încălzire am onorat toate școlile de psihoterapie prezente (pozitivă, integrativă, sistemică, psihodramă) printr-un salut specific ales de participanții acelei școli. Sub îndrumarea atentă a Irinei, am pus în scenă forțele sociale externe, care modelează cultural societatea în care trăim, de la exterior până în nucleul familial. Aceste forțe externe ne-au aruncat într-un haos socio-economico-politic care s-a dovedit a fi însăși Pandemia. La fel ca și în procesul terapeutic, Irina a urmat firul roșu și ne-a condus spre încheiere, unde fiecare dintre noi am putut să împărtășim din rolurile avute sau din experiențele personale. Prelucrarea sociodramatică finală a concluzionat faptul că rolul Pandemiei este de a ne face conștienți de sine, de a ne regăsi pe noi și de a ne valorifica potențialul prin restructurarea/ierarhizarea valorilor personale și familiale.
În cea de a doua zi, am avut-o alături pe Rebecca SEARS, terapeut IMAGO. Pornind de la Ipoteza centrală a Terapiei Imago că sursa tuturor problemelor emoționale este distresul din relații și că vindecarea are loc tot în cadrul relației, Rebecca lansează întrebarea: dacă la data căsătoriei ne-am simțit atât de minunat, cum e posibil să ajungem la deconectare/ruptură în cuplu? Pentru că ne naștem din relație, suntem răniți în relații și creștem/ne vindecăm doar în relații. Una dintre soluții ar fi asumarea și observarea fină a relației din alte perspective neaplicate până acum, Intervenția centrală a Terapiei Imago este Dialogul Imago, un proces structurat în trei pași, care îi ajută pe parteneri să creeze un spațiu sigur în relație și să își transforme interacțiunea, din conflict în conectare. Aceasta implică: oglindire, validare, empatie sub atenta îndrumare a terapeutului care este imparțial, concentrat pe relație și pe conectarea eurilor partenerilor.Folosind Dialogul Imago, cuplurile descoperă cum interacțiunea lor cu figurile de atașament din copilărie influențează alegerea partenerilor și calitatea relațiilor de la vârsta adultă, învățând aptitudini specifice prin care să realizeze siguranța relațională, prerechizita conectării și a vieții fericite. Prezentarea s-a concretizat printr-un exercițiu de tip role play al Dialogului Imago în care actorii au fost doi colegi pozitiviști dragi nouă, care ne-au ajutat să reflectăm, să ne întrebăm și să ne propunem să aducem acasă la noi acest dialog.
Următorul invitat a fost colegul nostru din Polonia, Roman CIESIELSKI, medic psihiatru și psihoterapeut, cu formare în Psihoterapie Pozitivă și Terapie de familie, care ne-a prezentat concepte și teorie din abordarea sistemică în terapia cuplului și a familiei din perspectiva Școlii Sistemice de la Milano. Familia este percepută ca un sistem autoreglabil, iar fiecare comportament din familie este o formă de comunicare, ca într-un joc jucat în familie (observat de terapeut/echipa de terapeuți) de către toți membrii familiei, inclusiv din generațiile anterioare. Terapia continuă între sesiunile de terapie, pentru că viața este cel mai bun terapeut, de aceea ședințele sunt lunare, nu mai dese, iar spațiile între ședințe sunt importante pentru familie/cuplu. Cu un stil riguros și structurat, Roman a prezentat metode terapeutice precum: schimbarea contextului, ritualurile, metaforele, reformulările și conotațiile pozitive în care partenerii sunt implicați activ în actul terapeutic, atât în ședințe, cât și între ședințe. Aceștia sunt încurajați în descoperirea propriilor resurse, precum și ale partenerului și folosirea lor în beneficiul cuplului și în procesul de schimbare. Roman a punctat importanța neutralității terapeutului în munca cu cuplul/familia și că unii membrii ai familiei pot sabota conștient sau inconștient schimbarea în bine.
În cea de-a patra zi, am avut bucuria să-l cunoaștem pe Eckhard ROEDIGER, medic psihiatru, neurolog și psihoterapeut Schema Couple Therapy. Ideea centrală a acestei forme de terapie, care lucrează cu partenerii ca indivizi, nu ca sistem, este de a-i reconecta pe aceștia cu centrul/nucleul lor, unde sunt încă vii emoțional. „Ne naștem ființe emoționale și pe parcursul vieții devenim frustrați și deformați”, spune Eckhard. El vine cu o altă perspectivă a neutralității terapeutului, aceea de loialitate față de ambii parteneri. Prin terapie încercăm să aducem această vitalitate emoțională în scenă, această deschidere către ceilalți cu scopul de a ajuta persoanele să își activeze aceste resurse și să se bucure de tot ce e mai bun în relațiile lor. Obiectivul este de a rebalansa cuplul și a-l aduce în stadiul de „adult sănătos”, apoi de a „reaprinde focul” în relație, folosind tehnici de imagerie în cuplu, pentru activare/reactivare emoțională. Terapeutul își activează flexibilitatea în cadrul intervenției și empatia față de suferința părților vulnerabile, iar atunci când apare agresivitatea partenerilor uzează în mod constructiv de această energie ca într-un dans armonios din artele marțiale Tai Chi.
Ultima seară a Școlii de Iarnă a fost povestită de Andreea MURARU, terapeut narativ, care ne-a introdus cu multă pasiune și căldură în arta terapiei narative influențată de ideile filosofice ale lui J. Deridda și M. Foucault, care consideră că modul în care oamenii se înțeleg pe ei înșiși, dar și relația lor cu ceilalți, se dezvoltă și ia formă datorită interacțiunilor pe care le au. Terapia narativă reprezintă o abordare colaborativă în care terapeutul și clientul re-scriu povestea problemei clientului. Se bazează pe înțelegerea „poveștilor“ oamenilor, pe care le folosesc pentru a descrie viețile lor. Un alt aspect al terapiei narative este faptul că problemele sunt considerate ca fiind separate de oameni și îi ajută pe indivizi să își identifice aptitudinile, abilitățile pe care să le utilizeze în confruntarea cu problemele. Terapia narativă, mai vehement decât celelalte terapii, investește clientul în expertul propriei călătorii, călătoria este fără bagaje, iar la volan stă persoana asistată. Pe parcursul vieții, ne încărcăm cu discursuri sociale care ne sunt inserate subtil la nivel cultural și, implicit, ne croșetăm poveștile dominante care deseori ne duc la suferință. Povestea dominantă este o descriere subțire a vieții noastre, ce duce la descrierea subțire a identității noastre. Terapeutul narativ însoțește persoana asistată în deconstrucția discursurilor sociale, în descoperirea excepțiilor și în remembering-ul clubului vieții sale prin construirea unei identități dezirabile.
Și uite așa, seară de seară, am mai pus câte un lucru (exercițiu, tehnică, înțelegere) în valiza noastră profesională, cu speranța și dorința arzătoare de a ne reauzi și revedea cât mai curând posibil ca o familie mare ce suntem: Psihoterapia Pozitivă.
Articol scris de Claudia BRĂGARU & Adela MOLDOVAN
Imagine: freepik.com