Dacă tu ai un măr și eu am un măr și facem schimb de mere, atunci tu și eu vom avea în continuare câte un măr. Dar dacă tu ai o poveste și eu am o poveste și ne-o spunem unul altuia, fiecare dintre noi va ști două povești.
Simplul fapt de a asculta o poveste este deja terapeutic; ne ridică pe aripi de vis și ne conduce într-o lume în care nu am putea ajunge nici cu cel mai grozav vehicul din lume. Fiecare poveste este o călătorie către conținuturile noastre psihice inconștiente. Când auzim cuvântul „poveste”, pe chipul nostru interior se desenează un zâmbet, inconștient, al regresiei, iar mintea ne trimite la copilărie, un loc al fanteziei și creativității, sursă de energie și speranță.
Conferința Asociației de Psihoterapie Pozitivă, Cum poți vindeca cu o poveste – ea în sine o poveste de călătorie, ne-a dat prilej de întâlniri cu oameni deosebiți. Noi am spus că sunt invitații noștri, dar s-a dovedit că au fost gazde minunate, pentru că ne-au primit în căminele lor și ne-au răsfățat cu bunătăți din tehnicile lor de lucru, din cazuistică, cu povești și lecții de viață.
Structura Conferinței s-a așezat pe modelul Balanță din Psihoterapia Pozitivă, prin temele abordate și domeniile în care profesează colegii noștri, exact pe cele patru arii, în ordinea în care au fost parcurse în cele două zile: corp/simțuri – evoluționist, activitate și învățare – existențialist, relații/contacte – integrativ și spiritualitate – umanist.
Primul popas l-am făcut la Cluj, la Sandu STERMIN, unde ne-am delectat cu Povestea poveștii, o poveste despre rolul epicului în evoluția speciei și a ființei umane, cu ultimele cercetări și descoperiri din neuro-științe.
O poveste bogată despre picturi rupestre, animale, oameni, comunicare, creier, emoții, vise și inconștient, Darwin și Freud, neuroni-oglindă, arhetipuri și Jung, empatie, mame, copii, imaginație și creativitate. Sandu ne-a împărtășit și o teorie personală prin care face analogia dintre cei cinci centri de bază care generează emoțiile primare și arhetipurile jungiene, astfel: centrul panicii are legătură cu Eroul, curiozitatea cu Vrăjitorul, jocul este legat de Copilul divin, atașamentul cu Regele, iar pofta cu Amantul. Am învățat cum, cu ajutorul poveștilor, putem să mergem la baza emoțiilor noastre, să activăm aceste arhetipuri, pentru ca, într-un final, să obținem o stare de spirit superioară, adaptativă unei situații noi de viață.
Cu poezia lui Rumi, Sam CYROUS a scos în evidență transculturalitatea metaforelor și poveștilor vindecătoare și felul în care se îmbină înțelepciunea și gândirea intuitivă orientală cu noile metode psihoterapeutice din alte părți ale lumii:
„În noaptea sufletului meu,
De-a lungul unui drum îngust,
Am săpat: și Lumina a țâșnit.
O întindere nesfârșită de lumină.”
Într-un ritm antrenant, dinamic, specific brazilian, Sam ne-a învățat CUM să spunem o poveste, cum funcționează ea și de ce este importantă autocunoașterea terapeutului (ca proces continuu), pentru că „dacă mă cunosc pe mine, voi recunoaște în celălalt părți din mine” sau, deopotrivă, numai partea recunoscută poate fi auzită, de unde se naște întrebarea CÂT și CE auzim din povestea cu care vine clientul la noi. Ne putem conecta la clientul nostru și putem construi o relație terapeutică autentică doar dacă suntem conectați la Sinele nostru și doar atunci putem alege povestea potrivită care să rămână ușă deschisă și să ofere perspective în înțelegerea proprie a clientului, cu asumare a responsabilității alegerilor lui.
La Iași, Cristian PETRESCU ne-a pregătit un coș imens, plin cu metafore, cu povești și cu multe întrebări la care ne-a învățat cum să căutăm răspuns. Cine spune povești și cui? și De ce povestea vieții mele nu este viața mea? au fost întrebările centrale ale întâlnirii noastre, cu asocierea fenomenală între: a povesti – a găsi resurse – a vindeca. Cei mai mari propovăduitori, precum Isus sau Buddha, răspundeau la întrebări cu o poveste. Psihoterapia este o poveste. Într-o poveste de viață, schimbarea începe atunci când apare reacția -Aha! Ea schimbă atitudini, înțelegeri, comportamente sau sensul credinței existent până în acel moment. Fiecare poveste este o experiență și orice experiență naște o competență.
Un exercițiu pentru cei care citesc aceste rânduri:
Poți să-mi spui o poveste despre prietenie?
Am ajuns la finalul călătoriei noastre la Parohia Greco-Catolică din Bradu-Sibiu, unde am fost întâmpinați cu căldură și o rugăciune:
„Acoperă-ne sub acoperământul aripilor tale. Depărtează de la noi vrăjmașul și potrivnicul, împacă viața noastră, Bunule, și, ca un iubitor de oameni, mântuiește sufletele noastre, Amin.“
Părintele Ștefan CRIȘAN, în dulcea limbă duhovnicească și cu umor care alină, ne-a atins sufletele cu teme profunde despre viață și despre moarte, cu povești culese într-un buchet de experiențe personale, pe care ni l-a dăruit, pentru că „poveștile, atunci când le dau, nu înseamnă că eu rămân fără”. Printre povești ne mai spune:
- „Suntem ceea ce ne face fericiți și starea noastră transmite.”
- „Povestind din experiența proprie îi învățăm pe alții să iubească trandafirii fără să-i atingă.”
- „Prieteniile rămân, nu se rup, doar ajung să se țină de un capăt de ață.”
- „Înaintea lui Dumnezeu nu suntem la fel, dar suntem egali.”
- „În povești, să adaugi sarea și piperul propriei experiențe.”
- „Fiecare cuvânt poate să îmbrace o haină și fiecare lucru trist poate fi îmbrăcat în straie de sărbătoare.”
Ce am luat cu noi din această poveste de călătorie? Emoții și semințele unor povești pe care le vom sădi mai departe…
Cu mulțumiri,
Gabrielei HUM, a cărei poveste este ceea ce a sădit în noi. În noi toți.
Secretul seminței
O sămânță se oferă pe sine pentru a crește din ea un copac. Văzută din afară, sămânța este pierdută. Dar acea sămânță, care este sacrificată, este întrupată în copac, în ramurile lui, în flori și în fructe. Dacă existența continuă a acelei semințe nu ar fi fost sacrificată pentru copac, nu s-ar fi dezvoltat nici ramuri, nici flori sau fructe.
(după Abdu’l-Baha), Nossrat PESESCHKIAN,
Povești orientale ca instrumente de psihoterapie, Ed.Trei
Articol scris de Carmen FARKAS, psihoterapeut pozitivist Brașov
Imagini: Anna Silivonchik & Salvador Dali, The Sandman