Despre workshopul Strategii de abordare psihopatologică a transferului și contratransferului în funcție de tipul de personalitate, susținut de Liana DON, Veronica MATEESCU & Luminița VLAS în cadrul proiectului online Psihoterapie Pozitivă în vreme de pandemie.
…Un singur răspuns stârnește o sută de întrebări.
(…) Și când îmi vei fi alături îți voi lua ochii
Și-i voi pune în locul alor mei,
Și tu vei lua ochii mei
Și-i vei pune în locul alor tăi.
Și atunci eu te voi privi cu ochii tăi
Și tu mă vei privi cu ai mei.
J.L. Moreno, Invitație la o întâlnire
Așteptat cu nerăbdare, ca de obicei, workshopul Lianei a fost și de această dată deosebit, atât din punctul de vedere al conținutului, cât și ca trăiri personale… plus evenimentele meteo care au contribuit din plin. Îmi amintesc școli de vară la care natura externă era în ton cu natura internă: soare, nori, ploaie cu tunete și apoi binemeritata atmosferă încărcată cu ioni negativi, care calmează interiorul și exteriorul. Și acum lucrurile au fost la fel, cel puțin în partea mea de lume.
Aș numi ceea ce s-a întâmplat a fi o întâlnire cu Liana, cu ceilalți, cu mine. Informațiile au venit multe, importante, cu dorința Lianei de a împărtăși cât mai mult și mai acurat totul. Întotdeauna sentimentul meu la atelierele Lianei este că nu știu nimic. Apoi încet realizez că știu câte ceva, apoi mă gândesc că ar fi nevoie să mai citesc multe, apoi mă întreb de ce m-am înscris, realizând mai apoi că am nevoie de acest masochism care mă face mereu să merg înainte să îmi dau seama că mereu mai am câte ceva de descoperit în profesia mea, dar mai ales în mine. De fiecare dată, e ca la o ședință de terapie la care vrei să mergi, dar în același timp nu ai vrea, până la urmă o faci și te trezești întâlnindu-te cu tine într-un mod conștient, inconștient, într-un fel inedit.
Totul a început cu bucuria revederii, cu salutul zâmbitor, cu glume, în care am reușit să ne atașăm unii de ceilalți, chiar dacă întâlnirea a fost una virtual. Am realizat că am fost atât de pregătită de această întâlnire încât eram total nepregătită: am uitat să-mi pun cerceii, am intrat cu numele fiului meu, deci o pregătire în nepregătire. Important era că sunt!
La începutul întâlnirii am trecut prin informații despre conceptele prezentate – chitită să „prind” totul – transfer, contratransfer, icebergul cu care vine clientul, fazele muncii terapeutice, oglindirea ca termen esențial al relației și cât de multă importanță are procesul sau așa numitul spațiu terapeutic, circularitatea dintre zona conștientă și zona inconștientă, provocarea și alegerea pe care o oferim deopotrivă client/terapeut. Au venit dimensiunile transferului, motivațiile apariției transferului, cum poți să fii „oglindă deformată”, „magician”, tipurile de modele transferențiale, apoi contratransferul cu tipurile lui, cum poate fi folosit în munca terapeutică, cum se poate crea acel flow terapeutic sau cum lipsa lucrului pe contratransfer poate rupe relația terapeutică.
Apoi Luminița a prezentat tipurile de transfer și contratransfer pentru Tulburarea de Personalitate Borderline și cea Narcisică, cum arată ele, cum pot fi utilizate în munca cu pacienții. Împreună cu Veronica am trecut prin traumă și disociere (drept este că au fost pasaje pe care nu le-am auzit, am experiențiat și o ușoară stare de greață…), triunghiul dramatic și utilizarea acestuia, în ideea depășirii rolurilor și ajungerea la vindecarea în care puterea vine din vulnerabilitate.
În ultima parte, Liana ne-a vorbit despre transferul și contratransferul erotic, paranoid, pseudo-paranoid, cel de furie și agresivitate, urmând apoi exercițiul în camerele Zoom (ceva cu totul nou, pentru mine cel puțin).
În final, după împărtășirea de experiențe din cadrul exercițiilor, întâlnirea s-a încheiat cu aspectele curative ale transferului și contratransferului. Fiecare frază din întâlnirea terapeutică poate fi analizată, ea spune ceva despre pacient, terapeut, relația terapeutică. Importantă este vigilența terapeutului în a folosi ceea ce se întâmplă în procesul terapeutic în beneficiul pacientului.
Cert este că a fost o întâlnire cu totul nouă (a propos de întrebarea – când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată). Însă trăirile și procesul pentru mine au fost aceleași, pornind de la suprafață, apoi scufundare cu și fără costum de scafandru, călătorie pe fundul apei, întâlnirea cu întrebări și mai puține răspunsuri, din cele mai profunde părți ale ființei, apoi întoarcerea la suprafață cu sentimentul că ceva e altfel (cel puțin la nivel de întrebare): mi-a rămas întrebarea Lianei: În ce fel a fi terapeuți ne îmbunătățește și ne ajută în sensul nostru existențial?
O întâlnire cu un altul este o întâlnire în același timp cu tine, este ca o călătorie. Dacă este una reală/autentică, sigur va schimba ceva în tine și în celălalt deopotrivă, pe drumul construirii autenticității, câștigării libertății, siguranței și atașamentului securizant, conducând la găsirea sensului existențial.
Mulțumim pentru călătorie, Liana, Luminița și Veronica!
Articol scris de Ana-Florina GHIROAGĂ-PAVELIU
Photo: Jovis Aloor