Conferința Națională de Psihoterapie Pozitivă (14 – 15 Noiembrie 2022) a fost pentru mine poarta prin care am intrat în lumea comunității psihoterapeuților pozitiviști. Fiind la început de formare, am „sorbit” fiecare moment și fiecare prezentare.
Prima zi a început cu Hamid PESESCHKIAN, care ne-a vorbit despre reziliență raportată la viața, munca și învățăturile lui Nossrat PESESCHKIAN. Hamid a făcut paralele între modurile de a construi reziliența propuse de Asociația Psihologilor Americani și metodele folosite de Nossrat PESESCHKIAN în munca sa.
Următoarea invitată a fost Ileana FRITEA, care ne-a oferit informații valoroase despre tulburarea narcisică și cum se reflectă o astfel de tulburare a unui părinte în dezvoltarea copiilor săi ca adulți. O resursă foarte valoroasă despre acest subiect este blogul Ilenei, Prizonieri în oglindă.
Prima zi a continuat cu trei seturi de câte patru workshopuri. Vă voi descrie experiența pe care am avut-o eu în cele trei la care am participat.
Primul workshop a fost susținut de Gabriela GEORGESCU. Tema a fost „Compassionate inquiry ca metodă în abordarea traumei în terapia individuală și de grup”. Pentru mine a fost o prezentare foarte valoroasă, fiind un subiect foarte aproape de sufletul meu. Modul în care Gabriela a prezentat această tehnică mi-a depășit așteptările. Ca tehnică, compassionate inquiry cultivă prezența conștientă (a fi prezent cu ceea ce este), presupune atenție sporită către semnalele corpului (atât ale clientului cât și ale terapeutului), presupune capacitatea terapeutului de a fi martor fără a se identifica cu emoțiile clientului și crearea și menținerea unui spațiu sigur (se cere permisiunea clientului pentru fiecare pas).
Al doilea workshop „Dincolo de modelul fight/ flight/ freeze. Alte moduri de adaptare la traumă” a fost susținut de Oana BODOR, care ne-a vorbit despre teoria polivagală dezvoltată de Stephen Porges. Definiția dată de Oana traumei a fost:
Trauma este ceea ce se întâmplă unei persoane fie:
- prea devreme și prea mult
- prea mult și pentru prea mult timp
- prea puțin pentru prea mult timp
Oana ne-a vorbit și despre faptul că teoria polivagală desparte sistemul nervos parasimpatic în două și anume: sistemul vagal dorsal și cel vagal ventral. Astfel, dacă sistemul nervos simpatic este responsabil de răspunsul de tip fight/ flight, sistemul nervos parasimpatic vagal dorsal este responsabil de strategiile de imobilizare, sistemul nervos vagal ventral este responsabil de sentimentul de siguranță prin conectare.
Conform teoriei polivagale, mecanismele de apărare sunt:
- Cry for help
- Colaps / supunere necondiționată
- A face pe plac / a fi împăciuitor
- Rușinea
Ultimul workshop din prima zi de conferință, „Privind trauma în față”, a fost susținut de Liana DON. Prezentarea Lianei a fost foarte concentrată și foarte complexă. A surprins informații despre mecanismele defensive arhetipale primare. O atenție sporită a fost oferită compulsiei la repetiție, autoabuzului. După această prezentare teoretică, Liana ne-a surprins cu o transă hipnotică despre care mintea conștientă, care scrie acest articol, nu își amintește prea multe, dar sigur inconștientul meu știe.
A doua zi de conferință a fost deschisă de Arno REMMERS, cu prezentarea „Atașament, traumă și căi către încrederea în sine”. Arno ne-a oferit câteva exemple concrete din vasta sa experiență și a subliniat aspecte practice pe care să le urmăm în munca din cabinet. Entuziasmul lui Arno a fost molipsitor pentru mine, la început de drum.
Următoarea prezentare, „Impactul traumatizării timpurii asupra dezvoltării relațiilor semnificative” a fost susținută cu multă energie de Diana VASILE, președinte al ISTT (Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei). Am fost impresionată de atenția pe care a acordat-o fiecărui concept folosit. Astfel, ne-a oferit perspectiva sa despre ce este o persoană, ce reprezintă relațiile, ce nevoi își îndeplinesc oamenii în relații. Diana a definit trauma psihică ca o experiență personală de splitare din pricina factorilor situaționali amenințători care copleșesc posibilitățile personale de auto-reglare, provocând sentimente profunde de neputință, teamă, vulnerabilitate fără protecție, care duce la o deteriorare de lungă durată a vitalității, identității și capacităților de autoreglare. Diana a mai punctat și cele patru etape pe care le presupune psihoterapia traumei, etape descrise și de Arno la începutul zilei. Astfel, primul pas este stabilizarea persoanei, apoi consolidarea resurselor sale, procesarea amintirilor traumatice și, în final, integrarea noilor achiziții în viața de zi cu zi și stabilirea unei noi homeostazii.
În fața noastră a venit apoi Flori Ana BUZILĂ și ne-a vorbit despre dinamica victima-agresor în bullyingul școlar și cel de la locul de muncă. Una dintre afirmațiile lui Flori mi s-a părut foarte interesantă și foarte relevantă în contextul temei abordate: nevoia de a fi înțeles este mai presus decât nevoia de a fi iubit. Ne-a oferit, de asemenea, criterii de identificare ale bullyingului, ne-a descris cazuri concrete și ne-a vorbit despre campaniile de luptă împotriva bullyingului și mobbingului, campanii în care a fost implicată și ea.
Conferința a fost încheiată de Gabriela HUM, care a punctat etapa de finalizare a psihoterapiei și ne-a provocat să facem o analiză a impactului pe care conferința a avut-o asupra noastră.
Pentru mine au fost doua zile de inițiere în lumea psihoterapiei, două zile pline de cunoștințe și emoții care m-au motivat și mai tare să merg mai departe pe acest drum, știind că fac parte dintr-o comunitate de oameni foarte capabili și gata să împărtășească cu ceilalți din experiența lor. Vă mulțumesc pentru primire!
Articol scris de Anda CALINICI