În 15 și 16 noiembrie 2021, ne-am întâlnit 89 de colegi din 20 de județe pe Zoom Land la Conferința de Psihoterapie Pozitivă, ediția a III-a. Ne-am bucurat ca de fiecare dată să ne reîntâlnim, suntem o comunitate faină cu peste 470 de membri în România, iar fiecare întâlnire ne dă o senzație de familiaritate, devenim cu toții o echipă și învățăm unii de la alții, suntem toți la fel, nimeni nu are prea multă sau prea puțină experiență, fiecare prezentare sau workshop te îmbogățește, dar nu te complexează.
Am devenit, datorită formatorilor noștri, acea comunitate, acel trib care știe să glumească și să îmbrățișeze profunzimea fiecăruia, am reînvățat să ne oferim timp, răbdare, speranță și mai ales acceptare, acele capacități primare din psihoterapia pozitivă și care, de-a lungul vieții, ne sunt sub o formă sau alta prăfuite.
Tema ediției din acest an a fost Aplicații Practice ale Psihoterapiei Pozitive – o nevoie colectivă continuă a noastră: Cum facem? Cum să fim acolo? Cum? Cum? Cum?
Cum-ul nostru cel de toate zilele!
Un sac fără fund căci niciodată în această meserie nu vom considera că am ajuns să cunoaștem suficient, dar tocmai în asta stă frumusețea.
Ei bine, datorită colegilor din SUA, Rusia, Polonia, Germania, Turcia și România, am avut oportunitatea unei game largi de aplicații ale psihoterapiei pozitive în diverse domenii aplicative: munca cu copiii, adulții, grupurile, cuplu, dependențe, coaching. Am învățat despre patternurile relaționale – încă o zona gri pentru noi, tulburări alimentare, în sport, în traumă, intervenții clinice în diverse patologii și, mai ales, accesul în misteriosul inconștient prin hipnoză.
Cele două zile au fost o adevărată călătorie, am fost conduși prin diverse domenii aplicative descoperind cu fiecare prezentare dinamica Psihoterapiei Pozitive și cum metoda oferă un concept larg și realist al naturii umane, bazat pe relație, iar în rucsacul de terapeuți am adăugat ceea ce spunea și Yalom în cartea „Darul psihoterapiei” – Cel mai valoros instrument al psihoterapeutului este propriul sine.
Articol scris de Diana Iulia POP – psihoterapeut pozitivist
Imagine: Clem Onojeghuo