Deoarece nu am putut fi de față la lansarea cărții „Psihoterapie Psihodinamică Pozitivă” pe care am avut plăcerea să o traduc, îmi permit să scriu câteva rânduri despre ceea ce a însemnat pentru mine munca de traducere la această carte, în ideea că poate experiența mea contribuie la imaginea de ansamblu despre procesul prin care a luat naștere cartea în versiunea ei în limba română.
Ar trebui poate să încep cu faptul că îi sunt foarte recunoscătoare lui Arno Remmers pentru că a avut încredere în mine și mi-a încredințat traducerea cărții în ciuda faptului că nu sunt specializată pe traducerea de texte din acest domeniu. Dincolo de traducerea de probă a fragmentului de text pe care îl primesc toți traducătorii cărții în diverse limbi, o întâlnire personală urma să fie decisivă pentru colaborarea ce avea să urmeze. Acea întâlnire cu Arno Remmers, unul dintre autorii manualului, și Cecilia Angelescu, psiholog și psihoteraupeut, pe terasa unei cafenele de pe malul Someșului a fost începutul unei colaborări cât se poate de personale, călduroase și fructuoase în munca de traducere, oferindu-mi sprijinul pozitiv și clarificările necesare pe tot parcursul lunilor în care m-am dedicat traducerii manualului, care m-a condus pas cu pas în profunzimea materiei, dar și a înțelegerii unor aspecte ale propriei personalități și subiecte care mi-au modelat parcursul și care îmi rămăseseră ascunse până atunci.
Traducerea s-a dovedit a fi o călătorie intensă, o incursiune în profunzimile propriei structuri psihice. Am descoperit cu surprindere că aveam multe în comun cu exemplul de caz evocat de autorii manualului, fapt care mie mi-a spus foarte mult. Dar dincolo de ceea ce mi-a spus poate mie asemănarea cu cazul unei paciente din Germania la nivel personal, cred că dovedește relevanța manualului pentru publicul din România – am convingerea că psihoterapeuții care vor folosi manualul vor constata acest lucru.
Pentru mine, experiența traducerii manualului a fost cât se poate de benefică, mi-a îmbogățit viața și mi-a aprofundat autocunoașterea, lucru pentru care sunt cât se poate de recunoscătoare. La fel cum sunt cât se poate de recunoscătoare că am avut ocazia de a îi cunoaște și de a colabora personal cu Arno și Cecilia. Am toată încrederea că manualul va fi o referință pentru psihoterapeuții din România care lucrează cu această metodă de psihoterapie. Le doresc mult succes în această muncă neprețuită.
Articol scris de Susanne SZABADKAI
Cluj Napoca, 20 Februarie 2023