Etapele dezvoltării umane

și ale Interacțiunilor Sociale

a) Etapa de atașare

Această etapă se bazează pe dependența copilului nenăscut încă (a fătului) de propria mamă. Această atașare este pierdută prin simbioza socială, după naștere. În acest moment, copilul este dependent de îngrijirea și de atenția pe care o primește de la cei din jur. Copilul cere răbdare, timp, atenție și, de asemenea, are nevoie de contacte fizice și sociale. Părinții se simt legați de copilul lor prin dragoste, speranță și responsabilitate.

Dar nevoia de apropiere este ceva ce omul poate simti intreaga viata.Aceasta nevoie il impinge sa isi caute un partener, sa fie cu alti oameni, sa apartina unui grup si sa simta coeziunea cu membrii acestui grup, asa cum se intampla intr - o familie.

b) Etapa diferențierii

Diferențierea este principiul de bază al dezvoltării atât fizice, cât și psihice a omului. În cadrul socializării, etapa de diferențiere este marcată de interiorizarea comportamentelor dezirabile. Aceasta se întâmplă în diferențierea abilităților unei persoane de a recunoaște și de a învăța și în formarea capacităților secundare care îi permit omului să controleze mediul și să se evalueze din punct de vedere social. În același timp, există o diferențiere în capacitatea unei persoane de a iubi. Prin diferențiere, sentimentele noastre dobândesc o formă socială.

c) Etapa de detașare

Pe parcursul dezvoltării sale, omul atinge o unitate specifică fiecărui nivel. Unitatea se referă la integrarea capacităților într-o personalitate unică, individuală. Asociat unității există o anumită autonomie care dobândește din ce în ce mai multă importanță pe măsură ce individul se maturizează. În etapele timpurii ale dezvoltării sale, o persoană este dependentă de atașare / apropiere față de ceilalți, iar mai târziu are nevoie să fie ghidată de anumite reguli. Dar pe măsură ce crește, informațiile externe sunt din ce în ce mai puțin necesare. Acest lucru înseamnă că persoana se poate detașa de ceilalți, poate să găsească singură informațiile de care are nevoie și poate să își asume responsabilitatea propriei persoane. Ne referim aici la etapa detașării care caracterizează maturizarea.

Dar detasarea nu inseamna doar renuntarea la o persoana sau la un obiect. Succesul detasarii si atasarii face posibila stabilirea de contacte cu alte persoane sau grupuri. Succesul acestor etape face persoana capabila sa isi largeasca campul valoric, sa incerce noi decizii si poate sa isi reevalueze vechile decizii.